Despre minciună şi neruşinare

Cu totii am minţit măcar odată. Cu siguranţă că, fiind copil, ne-am minţit părinţii cînd am făcut o boacănă de teamă să nu fim certaţi. Şi omisiunea e un fel de minciună şi sigur că dacă am luat o notă mai puţin bună şi "am uitat" să o spunem părinţilor înseamnă că am minţit. Uneori poate că îi minţim pe cei dragi nouă pentru a-i scuti de unele suferinţe. Astea sunt cazurile cînd minciuna are o scuză şi implică puţine persoane. Oricum omul nu e perfect, e supus greşelii şi minciuna e una dintre ele. Dar să minţi o ţară întreagă este O NERUSINARE. Turista ministră UDREA a declarat astă vară că nu are NICI O LEGATURA cu celebra firmă DALLI, că soţul ei a vîndut acţiunile acelei firme (poate că i le-a vîndut ei!!!) iar acum în declaraţia sa de avere şi interese apare că e deţinătoarea a 50% din firma DALLI.

RUŞINE, madam, ruşine!!!

P.S. Cînd am deschis blogul nu mi-am propus să fac comentarii politice. Totuşi, de data asta, nu am putut să mă abţin!

Dacă vreti să ştiţi despre economia mondială, atunci urmăriţi
http://video.google.co.uk/videoplay?docid=6592355148420454993