Chris De Bourg - Women's Heart

Nu l-am mai ascultat de multa vreme pe Chris De Bourg, iar astazi, auzind melodia la radio, mi-am amintit cu placere de ea...

Goana după un notar

Astăzi am căutat un notar să-mi legalizeze nişte acte. Primul birou notarial care mi-a ieşit în cale avea un anunt "In perioada 14.07.08 - 03.08.08 suntem în concediu". Ok, oricine are dreptul la concediu, merg mai departe. La următorul birou notarial care mi-a ieşit în cale era un afis pe uşă: "Preluarea actelor pentru legalizare între orele 9-10". Mă uit la ceas, era 11:10. Merg alături unde anunţul era "Preluarea actelor pentru legalizare între orele 9-10". Ghinion era 11:10 ca doar uşile erau alăturate, nu am făcut decît 10 secunde de la o uşă la alta. Imi încerc totusi norocul, după ce salut frumos, pun politicos întrebarea: nu vă supăraţi, aţi putea să îmi legalizaţi şi mie nişte acte? Ghinion: o cucoană înţepată îmi flutura pe sub nas un teanc de hîrtii şi imi spune ceva de genul "arătaţi-mi pe cineva care mai are atîtea acte de legalizat ca mine?" Nu mai aştept răspunsul şi fac stînga împrejur. Trec strada o clădire mai departe şi intru într-o asociaţie de notari. Vă gîndiţi că poate aici fiind mai multi notari la un loc am avut noroc. Da de unde, două secretare din antecamera notarilor nici măcar nu au ridicat capul să vadă cine le-a salutat. Le-am zis ce vreau şi una mi-a răspuns sec: veniţi miine dimineaţă la ora 9, astăzi nu mai preluăm. Avem deja peste 1000 de acte de legalizat...Era ora 11:16. Am plecat mai departe, am sta o vreme la traversat străzi că treceau mereu maşini şi dintr-o dată ajung pe o stradă cu încă un birou notarial la un colt, de data asta unul extrem de...am vru să scriu elegant dar cred că potrivit e opulent...Nu am intrat pentru că pe uşă scria "Ne pare rău dar azi am închis!" Dau colţul stăzii şi zăresc încă o plăcuţă care mă anunţă că în curte e un birou notarial. Intru în curte şi ghinion acelaşi anunţ ca primul, cel cu concediu... Ies din curte şi mai caut; repede ajung în altă curte, mă iau tot după o plăcuţă şi cînd credeam că am greşit şi dau să plec, întrucît era un şantier imens în curte, zăresc în fundu curţii o coadă... Mă du totuşi într-acolo şi ce să văd, în sfîrşit norocul îmi surîde. Întreb cine e ultimul la coadă, erau două domnişoare drăguţe, întreb dacă se fac legalizări şi primesc confirmarea: da, se fac, pe loc. Stau la coadă, număr persoanele din faţa mea, 16, şi ca la orice coadă unde e de stat, încep să intru în vorba cu cei din jur. Aflu că toţi de la coadă vor legalizări de acte pentru înscrierea la facultate. Aflu că tarifele diferă de la un act la altul şi că toţi de la coadă au trecut fără succes şi pe la alţi notari înainte de a ajunge aici. Dupa glume, bîrfe şi chiar blesteme. A intrat unul (de vreo 50-55 de ani) cu nesimţire in faţă, pur şi simplu a intrat sfidîndu-ne, ignorînd coada, aşa că atunci cind a ieşit cu actele legalizate i-am spus ca acele acte nu îi vor purta noroc...Dacă nu e superstitios probabil că nu ii va păsa, dar dacă e, sigur o să-l mustre conştiinţa şi poate altă dată nu mai face...În sfîrşit mi+a venit rîndul iar cind am ieşit din biroul notăriţei răsuflat uşurată, am zis bodaproste şi m-am uitat la ceas... era 12:58. Am cîştigat o bătălie! Sper să cîştig şi războiul!

"Vive la France! "

Aujourd'hui c'est le 14 juillet 2008. C'est l'anniversaire de la France.
Je désire de souhaiter à tous mes amis françaises d'avoir "Bonne anniversaires!"

Peabo Bryson & Roberta Flack - Tonight I Celebrate My Love

Astazi mi-a venit in minte melodia asta, probabil ca am auzit-o de curind la radio si fiindca e o melodie care imi place de peste 25 de ani nu mi-a mai iesit din minte. Asa ca am pus-o aici...

Such a wonderful song...which has survived though the test of time... Enjoy!

Cald, cald, cald...taaare caaald vara asta...

Fiind foarte cald afară, mi-am amintit de Ion Luca Caragiale şi de a lui

Căldură mare

Termometrul spune la umbră 33° Celsius... Subt arşiţa soarelui, se opreşte o birje, în strada Pacienţei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz'. Un domn se dă jos din trăsură şi cu pas moleşit se apropie de uşa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată... nimic; de două, de trei... iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică... În sfârşit, un fecior vine să deschidă.

În tot ce urmează persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate.

Domnul: Domnu-i acasă?
Feciorul: Da; dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară.
D.: Dumneata spune-i c-am venit eu.
F.: Nu pot, domnule.
D.: De ce?
F.: E încuiată odaia.
D.: Bate-i, să deschidă.
F.: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
D.: Care va să zică, a plecat?
F.: Nu, domnule, n-a plecat.
D.: Amice, eşti... idiot!
F.: Ba nu, domnule.
D.: Zici că nu-i acasă.
F.: Ba-i acasă, domnule.
D.: Apoi, nu ziseşi c-a plecat?
F.: Nu, domnule, n-a plecat.
D.: Atunci e acasă.
F.: Ba nu, da' n-a plecat la ţară, a ieşit aşa.
D.: Unde?
F.: În oraş.
D.: Unde!?
F.: În Bucureşti.
D.: Atunci să-i spui c-am venit eu.
F.: Cum vă cheamă pe dv.?
D.: Ce-ţi pasă?
F.: Ca să-i spui.
D.: Ce să-i spui? de unde ştii ce să-i spui, dacă nu ţi-am spus ce să-i spui? Stăi, întâi să-ţi spui; nu te repezi... Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat...
F.: Cine?
D.: Eu.
F.: Numele dv.?
D.: Destul atâta! mă cunoaşte dumnealui... suntem prieteni...
F.: Bine, domnule.
D.: Ai înţeles?
F.: Am înţeles.
D.: A!... Spune-i că să ne-ntâlnim negreşit.
F.: Unde?
D.: Ştie dumnealui... Da' să vie neapărat.
F.: Când?
D.: Când o putea.
F.: Prea bine.
D.: Ai înţeles?
F.: Am înţeles.
D.: A!... şi dacă vede pe amicul nostru...
F.: Care amic?
D.: Ştie dumnealui!... să-i spuie că nu s-a putut reuşi cu afacerea ştiută nimic, fiincă am vorbit cu persoana... Nu uita!
F.: Se poate să uit?
D.: ...şi zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorba!... poate că s-ar fi putut... Ţine minte!
F.: Ţiu, domnule...
D.: ... deoarece nu plecase încă mătuşa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvuna tutorelui minorilor, şi el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cocoanei, cu care era afacerea ca şi terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiincă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe punte de vedere, care le ştie dumnealui... Aşa să-i spui.
F.: Bine, domnule.
Domnul pleacă... Feciorul dă să-nchiză... Domnul se-ntoarce.
D.: A!... ştii ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ţii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui... La câte vine d. Costică seara la masă?
F.: Care d. Costică?
D.: Stăpânu-tău.
F.: Care stăpân, domnule?
D.: Al tău... d. Costică.
F.: Pe stăpânu-meu nu-l cheamă d. Costică; e propitar...
D.: Ei! şi dacă-i propitar?
F.: Îl cheamă d. Popescu.
D.: Şi mai cum?
F.: Cum, mai cum ?
D.: Fireşte... Popescu, propitar... bine... şi mai cum?
F.: Nu pot să ştiu.
D.: Nu-l cheamă Costică Popescu?
F.: Nu.
D.: Nu se poate.
F.: Ba da, domnule.
D.: Apoi vezi?
F.: Ce să văz?
D.: Îl cheamă Costică?
F.: Ba, Mitică.
D.: Mitică?... peste poate!... Ce stradă e aici?
F.: Numărul 11 bis...
D.: Nu e vorba de 11 bis.
F.: A zis domnul că nu vrea să puie 13, că e fatal.
D.: N-are-a face 13... Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta?
F.: Strada Pacienţii...
D.: Strada Pacienţii?... imposibil!
F.: Nu, domnule, e strada Pacienţii.
D.: Atunci, nu e asta.
F.: Ba-i asta.
F.: Nu.
F.: Ba da.
D.: Eu caut din contra strada Sapienţii, 11 bis, strada Sapienţii, d. Costică Popescu.
F.: Aşa?
D.: Aşa.
F.: Atunci, nu e aici.
D.: Foarte bine.
Domnul pleacă şi merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oişte.
Domnul: Haide, birjar!
Birjarul: Nu slobod... este muştiriu, mo roc...
D.: Care muştiriu?
B.: Nu ştii la mine, mo roc...
D.: De unde l-ai luat?
B.: Ghe acolo, mo roc.
D.: Apoi, nu sunt eu?
B.: Ie! la domnu este, mo roc.
Domnul suie... Birjarul trage bice... Caii se deşteaptă şi pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului.
D.: Ascultă-mă; ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
B.: Ala nu ştii, mo roc.
O babă trece. Domnul opreşte birja.
Domnul: Mă rog, jupâneasă, ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
Baba: Asta e, măiculiţă.
D.: Ei, aş!... Teribil de ramolită!... Mână-nainte, birjar !
Birja porneşte. Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colţ, unde pe prag moţăie la umbră un băiat cu şorţul verde.
Domnul: Tânărule, ce stradă e asta?
Băiatul: Strada Pacienţii...
D.: Eşti un prost!... înainte, birjar!
Birja merge încă o bucată bună... Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curţi mari. S-a descălţat de cizme, să-şi mai răcorească picioarele. Domnul face semn; birja opreşte.
Domnul: Sergent!
Sergentul: Ordonaţi!
D.: Mă rog, nu ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
S.: Chiar asta e.
D.: Imposibil.
S.: Da, domnule, asta e.
D.: ...la d. Popescu, numărul 11 bis...
S.: Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, nişte case galbene-n curte, cu marchiză...
D.: A !... Atunci feciorul e un stupid!... Mersi!... Întoarce, birjar!
1899

Hot Summer - MONROSE

E asa de cald afara incit mi-am amintit de melodia asta si de vreo trei zile o tot fredonez. Poate si pentru ca inca mai traiesc in febra bacalaureatului....

Anca Parghel

O ador pe Anca Parghel. Are o voce extraordinară. Este şi o persoană extrem de bună şi de placută, plină de viată şi de energie. Şi cu toate astea a avut probleme cu un cancer acum vreo trei ani din care a ieşit învingîtoare.
"Aşa am aflat cît sînt de iubită " a mărturisit ea la un moment dat.
Aseară am aflat că, din nefericire, cancerul i-a revenit.
Eu cred ca Dumnezeu primeşte de la noi putere atunci cind sîntem buni şi ne-o returnează cind avem nevoie de ea. Sper să-i dea Ancăi Parghel puterea să mai învingă încă odată boala.